duminică, 28 mai 2023

Mauvais garçons (Dabitch / Flao) - Futuropolis 2013


O poveste în imagini despre... dans. Muzică. Viață.

Și doi autori BD pe care nu cred că i-am mai povestit până acum, dar care au un singur cusur: desenează și scriu puțin. Dar fiecare dintre cărțile lor e un eveniment.

De data asta e vorba de o reeditare - francezii au bunul obicei de a pune cărți bune (dar scumpe) la îndemâna publicului larg prin retipărirea în format de buzunar. E o metodă logică (voi ce-ați cumpăra, o carte de 14 euro sau una de 29?) dar o metodă care nu se pretează pentru toate stilurile grafice; în cazul acesta, însă, Flao recurge des la prim planuri și detalii, deci povestea nu pierde foarte mult din "miniaturizare".


Manuel, un andaluz rătăcitor ("Ai trăit prea mult timp în Franța, Manu, vezi inteligență peste tot, chiar și în câini!"), și Benito, un țigan superstițios ("Nu ți-a făcut vrăji bătrâna?" "Nu, era doar o bătrână, atâta tot.” "Chiar nu ești țigan!") sunt eroii acestei cărți surprinzător de poetice și dure. Doi băieți răi cu inimă mare, legați de o prietenie virilă, copilăroasă și de pasiuni comune: femeile și... flamenco. 


Benito cântă, în timp ce Manuel dansează - și asta e tot ce fac cu viața lor. Săraci, mândri, încăpățânați, nebuni și arzători ca soarele andaluz, mereu gata să lovească tare (cu pantofii în podeaua scenei, pentru a da ritm cântecelor, sau cu pumnul în dușmani), cei doi par inseparabili. Și totuși, se poate  trăi cu adevărat doar pentru - și prin - muzică? 


Benjamin Flao își demonstrează încă o dată geniul - personajele sale aspre și murdare își trădează sensibilitatea și demonii prin detalii - sclipiri, pete, umbre și linii de mișcare care explodează și ne fac să auzim muzica și să-i vedem arzând în pasiunea dansului și a vieții. 


Christophe Dabitch are întotdeauna cuvintele potrivite - sau, cel puțin, știe exact unde să le găsească: în cântece vechi care par să iasă din gura Pythiei. "Iubirea mea e ca un taur / se duce acolo unde este chemat / a mea e ca o piatră / nu se mișcă…” "Si me miras me matas / si no me muero"... Povestea pe care o scrie e o dramă cinică despre slăbiciunile omenești - dar și despre mântuire. O poveste întunecată, care refuză să renunțe la speranță. 


Doi autori excepționali și o carte care se ridică la înălțimea reputației lor.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

“Deux filles nues” (Luz) - Albin Michel 2024

https://www.albin-michel.fr/deux-filles-nues-9782226489579#10977729 Am mai întâlnit ideea asta (lumea văzută din perspectiva unui obiect), c...