Portraits (Nikos Tsouknidas) - Dargaud 2023

1838. Louis Daguerre debarchează pe o insuliță din Marea Egee, cărând după el haine prea groase și un lădoi prea greu. Lada conține un daghereotip, pe care inventatorul lui vrea să-l prezinte în secret unui vechi prieten. Dar Taki stă exact în vârful insulei… Între timp, Marko Gavras, ucenicul lui Taki, își apără drezina, vehiculul viitorului, în fața poștașului care, evident, n-are încredere în tehnologie și își preferă măgarul :)

După o serie de peripeții, Taki decide să-i încredințeze lui Marko daghereotipul - unealta perfectă pentru a opri timpul în loc, a ostoi dorul de casă și a face portretele unei galerii de personaje carismatice: Marko, ucenicul inventator care vrea să crească mare și se simte deopotrivă protejat și captiv pe insulă, Io, sora lui, soprană care studiază la Viena pentru că mama lor a făcut totul ca fiica ei să nu treacă prin aceleași suferințe ca ea, Simo, cizmar lăutar creator de opinci super moderne, Taki, clișeu de înțelept grec :) și mai ales insula însăși și oamenii ei.

Povestea e complet fictivă, dar e simpatică, plină de umor și de mici episoade de critică socială, și, mai ales, respectă adevărul istoric, chiar dacă nu respectă deloc adevărul tehnic - până la urmă, Daguerre chiar și-a dăruit invenția întregii omeniri, ce contează detaliile? :)

(pentru cine nu știe, Daguerre a fost primul inventator care a reușit să fixeze imaginea pe un suport fizic, prima tehnică fotografică funcțională)

Dincolo de poveste, albumul e surprinzător din două alte motive: 1. e un debut foarte bine șlefuit și 2. aparține unui renaissance man modern (programator, arhitect de sistem, designer, illustrator, speaker motivațional, globetrotter etc.) autodidact și hobby-ist. Nu știu alții cum sunt, dar eu am rămas cu gura căscată când am constatat câte și mai câte face Nikos Tsouknidas. Oricum ar fi, harnic e sigur - și are ochi și inimă de artist. Sper ca imaginile să vă convingă. 

Les petits ruisseaux (Pascal Rabaté) - Futuropolis 2023 (reeditare - prima ediție e din 2006)

E cel mai bun album al lui Rabaté, o carte care impresionează mai mult dacă nu știți nimic despre subiect, pentru că își pregătește surprizele cu multă grijă și recompensează cititorul atent. așa că aveți încredere în mine și citiți-o. O să vă placă.

În plus, a primit și Marele Premiu acordat de criticii BD din Franța (Grand Prix de la Critique ACBD) în 2007. Dacă nu sunteți încă siguri, continuați să citiți recenzia. Dar să nu ziceți că nu v-am prevenit :)

"Trebuie să încetezi să trăiești doar cu amintirile tale. Să trăiești singur, să te trezești odată cu soarele, să te culci odată cu găinile, e în regulă pentru o vreme. Apoi începe să te roadă. Eu unul vreau să mă culc cu o puicuță și să mă trezesc lângă o puicuță, și nu una cu pene, sper că te-ai prins deja…"

Emile și Edmond sunt doi văduvi pensionari, doi buni prieteni ale căror zile par toate la fel, împărțite între partidele matinale de pescuit, prânzul la cârciumă, cu băieții, și serile la televizor. Dar dacă Emile se mulțumește cu foarte puțin de la viață și se gândește mereu la soția lui moartă, Edmond încă mai vrea să trăiască - a apelat la o agenție matrimonială, iese la întâlniri, și pictează… nuduri. Când află despre viața “dublă” a prietenului său, Emile e de-a dreptul șocat. Dar ce e mai rău abia urmează, și un eveniment neașteptat îl obligă pe Emile să-și iasă din tabieturi…

Rabaté abordează cu mult umor și multă blândețe și mai ales cu foarte multă sinceritate un subiect tabu: sexualitatea la vârsta a treia. Iar dacă mesajul pe care îl transmite poate părea banal (da, viața poate fi frumoasă la orice vârstă!) modul în care e spus face toți banii.

O carte excelentă, amuzantă, poetică și foarte directă.

Les Coeurs de Ferraille #2 - L’inspiration (Béka / Munuera) - Dupuis 2023

"Cărțile bune sunt ca viețile: uneori fericite, alteori triste... dar întotdeauna merită efortul. Iar cu o carte bună, nu vei fi niciodată singură!", îi spune tatăl micuței Eva, chiar când termină de citit "Huckleberry Finn". O tragedie și câțiva ani mai târziu, Eva a devenit o adolescentă descurcăreață care trăiește din furturi mărunte și călătorește printr-un Sud fictiv în care rolul sclavilor negri din Sudul real e preluat de roboți. Într-o zi, ea dă peste o carte care îi va schimba viața - în bine și în rău în același timp, pentru că e un roman scris de un... robot. Dar marii proprietari de pământuri au nevoie de roboți sclavi, nu de roboți scriitori, și vor face orice ca să-l găsească pe acest geniu mecanic și să-l șteargă pe el și cartea lui din memoria tuturor...

Acest al doilea volum m-a derutat - mă așteptam la mai multe aventuri cu Iséa și Tilio, eroii carismatici din primul volum, și mi-a fost greu să mă acomodez cu această nouă eroină care, la început, nu are nimic deosebit, înainte să fie lovită de tragedii repetate. Și totuși... 

Eva se maturizează, luptă pentru cărțile și libertatea ei și își găsește locul în lume. Iar această poveste simplă a sfârșit prin a-mi încălzi inima, suficient ca să pot recomanda în continuare această serie 🙂 

Cât despre desenele lui Munuera, cred că sunt pur și simplu geniale. 

Un album excelent.

Les Coeurs de Ferraille #1 - Debry, Cyrano et moi (Béka / Munuera) - Dupuis 2022

Excelent cocktail fără alcool (pentru cei mici...) din "Aventurile lui Huckleberry Finn" (Mark Twain), "Cyrano de Bergerac" (Edmond Rostand) și "Ruta subterană" (Colson Whitehead) cu câteva linguri de H.C. Andersen și Frații Grimm, după gust. Arta lui José Luis Munuera este magnifică, iar coloritul sobru funcționează de minune în acest univers retro-futurist, un fel de Sud pre-secesionist în care electricitatea, internetul, tabletele grafice și roboții de toate felurile coabitează cu morile de vânt, căruțele trase de cai, lămpile cu gaz și locomotivele pe cărbune.

E povestea unei revolte - o adolescentă visătoare fuge pentru a-și găsi bona robot, mama ei "adevărată", cea care o iubise necondiționat încă din pruncie, trimisă la reciclat de către mama naturală, care e ciudat de rece și de cinică față de fiica ei. Evadarea se transformă curând într-o luptă împotriva sistemului, pe măsură ce Iséa află că nedreptatea e generalizată și, cu ajutorul unor prieteni surprinzători (umani și artificiali deopotrivă) încearcă să-și repare lumea. Dar poate un copil să țină piept nu doar adulților, ci și unui nemilos robot asasin? 

Un prim volum care definește universul, prezintă niște personaje cu adevărat simpatice și mă face să aștept cu nerăbdare următoarele volume din serie.

Talion - Opus III - Coeur (Sylvain Ferret) - Glénat 2023

 Și, în sfârșit, ultimul volum.

Talion - Opus III - Coeur (Sylvain Ferret) - Glénat 2023

După două orașe-regate prinse fiecare în propria variantă de coșmar distopic, după atâtea bătălii și distrugere, după ce paraziții par să cucerească întreaga lume, iar situația devine atât de complicată încât până și supereroii cad în depresie :) al treilea volum al seriei îi duce pe Dante Talion și pe protejata lui într-o oază a vieții înconjurată de o pădure a morții - o utopie ecologică, un sat-republică sfâșiat între dorința de a salva lumea și nevoia de a se salva pe ei înșiși. 

Dacă dilemele morale propuse de-a lungul întregii povești sunt interesante, și dacă amestecul de genuri (cyberpunk / gothic / fantasy / scifi) și de tematică (acțiune / filozofie) funcționează, finalul alunecă prea mult în misticism și nu propune o soluție coerentă. 

Rămâne desenul realist, foarte șlefuit și bine pus în valoare de culorile a căror monotonie voită e ruptă exact acolo unde trebuie, pentru a sublinia detalii și stări.

O trilogie interesantă, mai ales pentru desenatorii care vor să învețe meserie.

Talion - Opus II - Veines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

 Continuând recitirea:

Talion - Opus II - Veines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

Acest al doilea volum al trilogiei “cyberpunk gotic” a lui Sylvain Ferret (cunoscut pentru Androïdes și Métamorphoses 1858) continuă seria revelațiilor începute la sfarsitul volumului trecut. Prințesa și omul de știință sunt nevoiți să fugă din ForenHaye și, bineînțeles, cad din lac în puț. 

Alt regat (Principauté d'Orfèvre) alt oraș (Damoclès) alte distrugeri provocate de paraziți, și un personaj nou care răspunde la multe dintre nedumeririle din volumul trecut. Dacă povestea se mai limpezește, iar personajele încep să se așeze în arhetipuri, secretul fundamental al seriei (și al lui Dante Talion…) rămâne bine ascuns, iar albumul se termină așa cum a început - cu o goană nebună pentru supraviețuire. 

Ce șanse au doi oameni împotriva unei Armade? 

Vom vedea în volumul următor…

Talion - Opus I - Racines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

 Azi a apărut ultimul volum al trilogiei, așa că era momentul să recitesc toată seria.

Talion - Opus I - Racines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

Primul volum al unei trilogii gotice cyberpunk în care un om de știință plin de remușcări și o prințesă rebelă încearcă să salveze orașul ForenHaye, ultimul cămin al oamenilor din regatul Talion, și să găsească un leac pentru paraziții care înnegresc totul - apa, aerul, pământul și carnea celor vii. 

Microbiologie, uzine de purificare a apei, combinezoane futuriste, software, motociclete și drone, dar și o structură socială feudală (cu nelipsitele intrigi de curte), zgârie nori medievali și aventuri de capă și spadă - un cocktail care, deși construit din clișee, reușește să fie, totuși, oarecum surprinzător. 

Dar originalitatea (sau lipsa ei) e cea mai mica problemă a albumului - daca desenul e precis și detaliat, povestea e mult prea ambițioasă pentru modul confuz în care e povestită, aglomerând firele narative și salturile în timp și spațiu. 

Există un motiv pentru asta, dar personal cred că e mai bine să renunți la finalul-surpriză dacă riști să pierzi interesul cititorilor până când aceștia vor ajunge la el… :)

Una peste alta, un început interesant. Sper ca restul poveștii (e o trilogie) sa devină din ce în ce mai bună, iar finalul să merite efortul lecturii.