CDBD!: Moebius în România (Marian Mirescu & alții)

O carte foarte de nișă, deși vorbește despre un creator absolut indispensabil, un monstru sacru al benzilor desenate, un artist de geniu care a influențat generații întregi de creatori.

Contradicția aparentă are un motiv foarte logic: chiar dacă Moebius e extrem de cunoscut la nivel internațional, în România el nu există. Nu s-a tradus nimic din opera lui, și nu i-au apărut decât desene împrăștiate prin ziare și reviste. Cu atât mai mult, prezența lui fizică în România a fost de-a dreptul uluitoare, ca un OZN zburând la oră de vârf deasupra Pieței Operei din Timișoara, într-un eveniment care s-a dovedit a fi, la rândul său, un alt OZN cultural (Euroconul din 1994, un festival dedicat artei și literaturii SF, a cărui efervescență și anvergură nu s-a mai reprodus niciodată).

Cine e Moebius? E Jean Giraud, un artist francez care s-a impus ca desenator de BD cu o serie western , “Blueberry” (inventată și scenarizată de Jean-Michel Charlier, unul dintre stâlpii uneia dintre revistele BD “cult” ale epocii, și anume “Pilote”). Pentru a nu amesteca oalele, Giraud decide să folosească două pseudonime distincte pentru cele două mari pasiuni ale sale: poveștile western (Gir) și poveștile science fiction (Moebius, nume inspirat de matematicianul german August Ferdinand Möbius, celebru pentru banda lui Möbius - o suprafață cu o singură față și o singură margine).

Ilustrațiile sale SF și coperțile de carte semnate începând cu anii ‘60, urmate de contribuțiile consistente la o altă revistă “cult” a anilor ‘70, “Métal Hurlant” (Arzach, Le Garage Hermetique…), îl transformă într-o adevărată vedetă. Îl întâlnește pe Alejandro Jodorowsky în timpul încercării ratate de a ecraniza “Dune”, iar din colaborarea lor se naște faimoasa serie “Incal”, o saga BD SF esențială.

A contribuit direct la costumele și scenografia unor filme SF faimoase precum “Alien”, “Tron” sau “Al cincilea element”.

Ce e Eurocon-ul? E “porecla” CONvenției EUROpene de science-fiction. cea mai mare manifestare SF europeană, care are loc în fiecare an în alt oraș din Europa.

E “invenția” unor români, Vladimir Colin și Ion Hobana propunând, în timpul Worldcon-ului de la Heidelberg din 1970, organizarea unei alternative europene la Worldcon. România a găzduit Eurocon-ul în două rânduri, în mai 1994, la Timișoara, și în august 2001, la Atlantykron, “insula sefiștilor” de lângă Capidava, pe Dunăre, lângă Cernavodă.

În acest volum, Marian Mirescu e deopotrivă fan, arhivar, cercetător științific, scriitor, organizator și editor, tratând cu mult respect un subiect care îl pasionează, reușind să transmită pasiunea sa și altora (pe mine m-a trezit din somn de câteva ori, ca să se asigure că-mi predau contribuția la timp… sper că au mai pățit-o și alții). Rezultatul e o carte frumoasă și la propriu și la figurat, un volum alb-negru și color, un experiment punk, un colaj caleidoscopic, un portret fragmentat al unui creator BD și al unei anume epoci, epoca României post-revoluționare care trecuse de inflație și mineriade și care spera la mai bine în toate domeniile, inclusiv în… BD. Iar prezența unui asemenea monstru sacru în România era un uriaș pas spre normalitatea pe care ne-o doream cu toții.

O călătorie în timp, deci, realizată în primul rând prin recuperarea expoziției de benzi desenate din 1994 - găsiți aici planșe semnate de Marian Mirescu (“Aberration”), Viorel Pîrligras (“Vânătorul de mutanți”), Radu Clețiu (“Aventuri cu OZN”), Gabriel Rusu (“Eternul Adam”), Walter Riess (“O șansă pentru Moavida”), Radu Marian (“Detectivul Bruno”), Călin Stoicănescu (“A fost odată”), Constantin Jurcuț, Victor Trifan ("Android"), Ion Trif, Ioan Neagu (“Dracula”).

Apoi printr-o serie de articole-amintiri inedite scrise de Florin Leodor Dănilă, Marian Mirescu, Gabriel Rusu, Walter Riess, Sorina Șerbănescu, Dodo Niță, Marius Constantin, Alain Ledoux și subsemnatul, precum și printr-o colecție de articole apărute fie la momentul Euroconului, fie la momentul morții lui Moebius, în 2012 - articole semnate de Roberto Quaglia, Florian Munteanu, Călin Stoicănescu, Tony DiTerlizzi, Didier Pasamonik, Dragoș Cojocaru, Viorel Pîrligras și alții.

În cele din urmă, și probabil cel mai interesant pentru fanii lui Moebius, veți găsi aici o puzderie de desene originale pe care nu le puteți vedea nicăieri altundeva, pentru că sunt… dedicații. Unele dintre ele au chiar și povești frumoase, care sper că vă vor încânta cel puțin la fel de mult ca desenele propriu-zise ;)

Ca să rezum: dacă sunteți un fan Moebius “veteran” care crede că nu mai are nimic de învățat, volumul acesta vă oferă detalii inedite despre omul Giraud și desene inedite ale artistului Giraud. Dacă e prima dată când auziți numele Giraud, iar rândurile mele v-au stârnit curiozitatea, cartea vă va oferi și mai multe informații. Iar dacă vă interesează cât de cât istoria benzilor desenate românești, cartea surprinde un moment important dintr-o perioadă în care saloanele BD se țineau lanț iar efervescența creatoare era la apogeu.

Cu alte cuvinte, cumpărați această carte. Merită. Nu doar pentru că am semnat și eu câteva pagini :)

O găsiți pe Syndicart, alături de celelalte cărți editate de Marian (dintre care vă recomand fără nici o ezitare “Veșnicii” și “Quarter Anthological”). Lectură plăcută!

https://syndicart.net/