„Să mori înghețat în timp ce Pământul se încălzește... Absurd.”
Ce s-ar întâmpla dacă europenii ar deveni și ei refugiați climatici, așteptând în Le Havre un ultim vapor către siguranța incertă a insulelor nordice, sărind peste zidurile de sârmă ghimpată precum tinerii africani disperați care iau cu asalt fortificațiile din Ceuta? Liam este unul dintre marginalii care fac tot ce pot pentru a supraviețui: fură, fug, se bat, răpesc dreptul altor oameni la o viață mai bună, se adaptează cu orice preț. Și, desigur, în ciuda lui însuși, devine treptat un erou improbabil (dar foarte real).
Această aventură science-fiction plasată într-un viitor foarte apropiat, într-o Islandă prăbușită sub dubla presiune a imigrației și a ecosistemelor muribunde, are două atuuri majore: ritmul frenetic (nu m-am plictisit nici măcar în timpul dezbaterilor politice) și Corentin Rouge (pe care îl știți cu siguranță din XIII Mystery și Thorgal Saga).
Din păcate, Caryl Ferey (scriitor de literatură polițistă faimos pentru Haka și Zulu) renunță la logică în favoarea senzațiilor tari, iar intriga pare uneori înfricoșător de realistă, alteori ridicolă - oricum, departe de coerența nemiloasă din Sangoma (o BD excelentă semnată de același duo).
Și totuși, nu vă temeți de subiect sau de găurile din intrigă - e o lectură captivantă, care dă fiori, și pe care am parcurs-o dintr-o dată. Sper ca celelalte două volume (e o trilogie) să fie și mai bune - și să nu dureze cinci ani până la final 
Iar dacă vă întrebați dacă există science-fiction „adevărat” în această carte, ei bine, din păcate, în zilele noastre până și speranța pare science-fiction...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu