Coperta, inspirată de afișele lui Alphonse Mucha, plasează imediat albumul în Belle Epoque. Suntem în 1896, iar o goeletă a eșuat pe nisipurile Golfului Somme. În burta ei se află un muribund care, cu ultimele sale forțe, lasă un mesaj scris cu sânge. E Alexandre de Breucq, "cel mai promițător, cel mai puțin corupt și cel mai socialist dintre industriașii noștri".
“Toamna, în golful Somme" e o poveste polițistă de modă veche, în care fiecare personaj are secrete (inclusiv detectivul), o poveste cu un final clasic, care dezleagă misterul prin punerea laolaltă a tuturor indiciilor împrăștiate de-a lungul albumului.
Alexis Chabert ne poartă într-o călătorie în timp prin acuarelele sale blânde sau amenințătoare; Franța lui este frumoasă și colorată, ascunzându-și în același timp întunericul, la fel cum personajele își ascund secretele întortocheate. Grafica e de departe punctul forte al albumului, căci enigma polițistă se dă de gol încă din titlu (!!!), iar amestecul de nostalgie lirică și critică socială feministă nu funcționează prea bine (scuze, domnule Pelaez).
Și totuși, e un album bun, care pune mereu întrebări pertinente, o ocazie excelentă de a evada într-o epocă mai simplă (?) și de a-ți exersa creierul pentru a rezolva cazul înaintea detectivului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu