O poveste polițistă de epocă, ce pune o întrebare interesantă: ce-ați fi dispus să faceți ca să readuceți la viață, măcar pentru câteva minute, o persoană iubită?
Opéra Garnier, februarie 1897. Colonelul Treveaux e însărcinat cu protecția președintelui Félix Faure, dar spectacolul stă să înceapă și el nu e de găsit. Normal, pentru că e crucificat, suspendat deasupra scenei, și i se taie beregata exact la ridicarea cortinei - iar sângele lui stropește spectatorii atunci când se balansează, pendul macabru, deasupra fosei orchestrei.
O siluetă feminină fuge pe schele, iese din clădire și gonește spre Notre Dame, urmărită îndeaproape de vechea noastră cunoștință, fostul inspector Amaury Broyan, pus pe liber pentru că l-a călcat în picioare pe violatorul surorii lui. Încolțită, frumoasa necunoscută se aruncă în Sena. Dar, evident, crima nu e deja rezolvată - n-au trecut decât 15 pagini din poveste… :)
Inspirația evidentă a albumului e "Fantoma de la Operă" a lui Gaston Leroux; mai adăugați câteva doze de spiritism, magnetism și hipnoză, un complot politic (suntem în plină eră Dreyfus, nu?) și incursiuni în trecutul sumbru al eroului, și gata povestea. La fel ca în “Automne, en baie de Somme”, desenul lui Chabert e punctul forte al albumului și motivul pentru care am frunzărit din nou cartea după prima lectură, bucurându-mă de călătoria în Parisul din Belle Epoque. Pelaez, în schimb, ori e un misogin de vocație, ori n-are imaginație… :) E clar, însă, că are o slăbiciune pentru femeile fatale :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu