https://www.grafic-art.ro/info/carte/doua-loturi-banda-desenata
Mai există cineva care nu știe subiectul schiței lui Caragiale? Un funcționar public lipsit de noroc joacă, împins de tovarășii de băutură, la loterie. Uită complet de cele două loturi până când căpitanul care îi împrumutase banii îl caută disperat prin tot orașul - au câștigat! Dar loturile nu mai sunt de găsit…
Înainte să parcurg adaptarea BD, am recitit schița și am constatat că e mult mai tragică decât îmi aduceam aminte, iar umorul și tragedia sunt prezente nu doar în replici, dar și între ele - povestitorul strecoară insolent și minimalist detalii care rotunjesc personajele și subliniază micile mari tragedii - sărăcia lucie a țigăncilor, luxul fals și marile invidii ale micilor burghezi, etc. (Caragiale e și surprinzător de poetic, ca în secvența descoperirii biletelor: “bucățele de hărtie tipărite conabiu, ca marginea unor farfurii pierdute pe veci”).
Evident, procesul de adaptare în BD e fatalmente reductiv, și secretul unei traduceri reușite constă în știința colajului - ce tai contează, dar ce păstrezi e și mai important. Valentin Ionescu a preferat să faciliteze lectura, renunțând la structura originală a textului și aranjând evenimentele cronologic, eliminând aproape complet vocea lui Caragiale în favoarea vocilor personajelor sale (păstrând, totuși, finalul aproape intact). Dar asta dilua prea mult umorul, așa că a recurs la un truc eficient - a inserat replici celebre și vorbe de duh acolo unde se potriveau în decor, un soi de “best of Caragiale” care-i va face să zâmbească superior pe cunoscători și o să stârnească zâmbete sincere celorlalți :)
Interesant e că Valentin nu pare să-și fi adaptat în mod special stilul către Caragiale, și cu toate astea i se potrivește mănușă. Moftangiii, soldații, casnicele sunt de acolo, din paginile dramaturgului nostru național, și chiar dacă uneori atitudinile și unghiurile portretelor se repetă până la calchiere, personajele sunt expresive și simpatice. Fidelitatea pentru Caragiale se vede până și în decoruri, care sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire în majoritatea paginilor. Dar nu citim Caragiale ca să ne uităm la mobilă, nu? :)
Bravo, domnule Ionescu, un debut simpatic. Aștept cu interes următoarea carte, care să confime evoluția artistică demonstrată până acum prin BD-urile scurte din cataloagele Festivalului de BD Istorice de la Brașov. Spor la lucru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu