Un pervers american e prăjit prin electrocutare în timp ce se pregătea să-și ia doza zilnică de porno. Un imigrant mexican eșuat într-o slujbă umilă în București vrea să se mute cu orice preț în cel mai rău famat sector dintre toate - infamul “Sector 5”. Un familist cu o carieră impecabilă (și un secret mult mai puțin impecabil) e ucis cu sălbăticie în fața copiilor săi. Un inspector cu nume semnificativ (Ferentari) e tras pe linie moartă și își petrece zilele sictirit, beat și fără țel. De ce? Începutul ridică o mulțime de întrebări și, evident, toate sunt legate între ele.
Lui Bec îi place să scrie povești care n-au altă rațiune de a fi decât să șocheze cititorii - îmi amintesc două dintre albumele din colecția „Flesh & Bones” (Glénat): „Bikini Atoll” (despre o fată în bikini vs rechin) și „Winter Station” (despre o fată în furou care se aleargă prin zăpadă cu un cuțitar maniac). Cel de-al doilea album a fost desenat în întregime în alb și negru de Cristi Păcurariu, care se întoarce acum cu, ați ghicit, altă poveste sordidă plină de șoc și groază, în care se scot ochi, se taie penisuri și se salivează la videochatiste aproape goale.
Fapt amuzant: sunt destule funduri păroase și măciuci erecte în această poveste, dar fetele sunt tratate cu mult mai mult respect - nu veți găsi nici măcar un singur organ genital feminin clar expus aici :)
OK, deci “Sectorul 5” e o poveste foarte explicită - dar se justifică toată goliciunea? Ei bine, mai mulți bărbați sunt uciși în circumstanțe foarte asemănătoare, iar un polițist nu atât de prost precum pare e convins că, surpriză, în spatele crimelor la xerox e un criminal în serie. În ciuda dovezilor evidente, polițiștii au nevoie de jumătate de album pentru a-și da seama că ucigașul are de-a face cu industria înfloritoare de videochat din București („le monde entier se branle sur les camgirls roumaines!” - “toată lumea și-o freacă privind românce”) - între timp, ni se spune deja cine e ucigașul, așa că tot ce le rămâne de făcut cititorilor atenți e să ghicească motivația acestuia - și să reziste imaginilor șocante cu bărbați măcelăriți și umiliți pre- și post- mortem. Așadar, da, nuditatea are sens - dar avalanșa nesfârșită de violență și exagerările din ce în ce mai brutale, mai puțin.
Un alt lucru discutabil la acest album e atmosfera generală grețoasă, umorul scatologic - toți bărbații sunt misogini, toate femeile sunt curve (o polițistă chiar face mișto de asta: „toate-s curve, mai puțin mă-ta”) - și portretul acid al românilor și al Bucureștiului - veți găsi o colecție întreagă de clișee aici, cele mai multe negative, („s'il y a quelque chose que la Roumanie n'a plus eu depuis Nadia Comaneci, c'est bien le talent” - “dacă e ceva ce românii n-au mai avut de pe vremea Nadiei Comâneci, ăla e talentul”) unele pozitive, dar chiar și cele pozitive sunt scandaloase. Mă întreb ce are de spus soția lui Bec despre „Si vous êtes un homme et que vous n'avez jamais couché avec une roumaine, vous n'avez jamais rien vu - vous ne savez rien de la vie et du sexe” - “Dacă te crezi bărbat și nu ți-ai tras-o niciodată cu o româncă, habar n-ai ce-i aia viață - sau sex”. (Ca să fie imparțial, Bec râde și de francezi: „Les français c'est les pires frustrés de toute façon." - “Oricum, tot francezii sunt cei mai răi frustrați.”)
Cum rămâne cu desenul ? Păi, Păcurariu e mai bătrân și mai înțelept, și desenează mai bine decât în „Winter Station”, dar noul stil pe care și l-a definitivat între timp e rapid și furios și într-un fel acquired taste - așa că înțeleg de ce unii cititori ar putea spune că schițează, nu desenează. Nu știu cât timp i-a luat să muncească la toate astea, dar unele chipuri chiar arată diferit de la o planșă la alta, începutul e mult mai clar și mai realist conturat decât finalul, iar toate personajele devin din ce în ce mai caricaturale pe măsură ce trec paginile. Coloritul lui Alex Guimaraes e un mare plus, umplând decorurile și dizolvând tot tușul hașurat care altfel ar fi încărcat prea mult planșele. Una peste alta, în ciuda micilor probleme, mi-a plăcut, e brutal și întunecat și (cel mai important) chiar se potrivește cu povestea.
OK, deci “Sectorul 5” e o poveste foarte explicită - dar se justifică toată goliciunea? Ei bine, mai mulți bărbați sunt uciși în circumstanțe foarte asemănătoare, iar un polițist nu atât de prost precum pare e convins că, surpriză, în spatele crimelor la xerox e un criminal în serie. În ciuda dovezilor evidente, polițiștii au nevoie de jumătate de album pentru a-și da seama că ucigașul are de-a face cu industria înfloritoare de videochat din București („le monde entier se branle sur les camgirls roumaines!” - “toată lumea și-o freacă privind românce”) - între timp, ni se spune deja cine e ucigașul, așa că tot ce le rămâne de făcut cititorilor atenți e să ghicească motivația acestuia - și să reziste imaginilor șocante cu bărbați măcelăriți și umiliți pre- și post- mortem. Așadar, da, nuditatea are sens - dar avalanșa nesfârșită de violență și exagerările din ce în ce mai brutale, mai puțin.
Un alt lucru discutabil la acest album e atmosfera generală grețoasă, umorul scatologic - toți bărbații sunt misogini, toate femeile sunt curve (o polițistă chiar face mișto de asta: „toate-s curve, mai puțin mă-ta”) - și portretul acid al românilor și al Bucureștiului - veți găsi o colecție întreagă de clișee aici, cele mai multe negative, („s'il y a quelque chose que la Roumanie n'a plus eu depuis Nadia Comaneci, c'est bien le talent” - “dacă e ceva ce românii n-au mai avut de pe vremea Nadiei Comâneci, ăla e talentul”) unele pozitive, dar chiar și cele pozitive sunt scandaloase. Mă întreb ce are de spus soția lui Bec despre „Si vous êtes un homme et que vous n'avez jamais couché avec une roumaine, vous n'avez jamais rien vu - vous ne savez rien de la vie et du sexe” - “Dacă te crezi bărbat și nu ți-ai tras-o niciodată cu o româncă, habar n-ai ce-i aia viață - sau sex”. (Ca să fie imparțial, Bec râde și de francezi: „Les français c'est les pires frustrés de toute façon." - “Oricum, tot francezii sunt cei mai răi frustrați.”)
Cum rămâne cu desenul ? Păi, Păcurariu e mai bătrân și mai înțelept, și desenează mai bine decât în „Winter Station”, dar noul stil pe care și l-a definitivat între timp e rapid și furios și într-un fel acquired taste - așa că înțeleg de ce unii cititori ar putea spune că schițează, nu desenează. Nu știu cât timp i-a luat să muncească la toate astea, dar unele chipuri chiar arată diferit de la o planșă la alta, începutul e mult mai clar și mai realist conturat decât finalul, iar toate personajele devin din ce în ce mai caricaturale pe măsură ce trec paginile. Coloritul lui Alex Guimaraes e un mare plus, umplând decorurile și dizolvând tot tușul hașurat care altfel ar fi încărcat prea mult planșele. Una peste alta, în ciuda micilor probleme, mi-a plăcut, e brutal și întunecat și (cel mai important) chiar se potrivește cu povestea.
În concluzie, un thriller erotic / horror visceral și grețos, ca un film de categoria B cu o poveste care se rezumă doar la șocuri și râsete. Dacă asta vă doriți, e perfect, o să vă distrați de minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu