Les Coeurs de Ferraille #1 - Debry, Cyrano et moi (Béka / Munuera) - Dupuis 2022

Excelent cocktail fără alcool (pentru cei mici...) din "Aventurile lui Huckleberry Finn" (Mark Twain), "Cyrano de Bergerac" (Edmond Rostand) și "Ruta subterană" (Colson Whitehead) cu câteva linguri de H.C. Andersen și Frații Grimm, după gust. Arta lui José Luis Munuera este magnifică, iar coloritul sobru funcționează de minune în acest univers retro-futurist, un fel de Sud pre-secesionist în care electricitatea, internetul, tabletele grafice și roboții de toate felurile coabitează cu morile de vânt, căruțele trase de cai, lămpile cu gaz și locomotivele pe cărbune.

E povestea unei revolte - o adolescentă visătoare fuge pentru a-și găsi bona robot, mama ei "adevărată", cea care o iubise necondiționat încă din pruncie, trimisă la reciclat de către mama naturală, care e ciudat de rece și de cinică față de fiica ei. Evadarea se transformă curând într-o luptă împotriva sistemului, pe măsură ce Iséa află că nedreptatea e generalizată și, cu ajutorul unor prieteni surprinzători (umani și artificiali deopotrivă) încearcă să-și repare lumea. Dar poate un copil să țină piept nu doar adulților, ci și unui nemilos robot asasin? 

Un prim volum care definește universul, prezintă niște personaje cu adevărat simpatice și mă face să aștept cu nerăbdare următoarele volume din serie.

Talion - Opus III - Coeur (Sylvain Ferret) - Glénat 2023

 Și, în sfârșit, ultimul volum.

Talion - Opus III - Coeur (Sylvain Ferret) - Glénat 2023

După două orașe-regate prinse fiecare în propria variantă de coșmar distopic, după atâtea bătălii și distrugere, după ce paraziții par să cucerească întreaga lume, iar situația devine atât de complicată încât până și supereroii cad în depresie :) al treilea volum al seriei îi duce pe Dante Talion și pe protejata lui într-o oază a vieții înconjurată de o pădure a morții - o utopie ecologică, un sat-republică sfâșiat între dorința de a salva lumea și nevoia de a se salva pe ei înșiși. 

Dacă dilemele morale propuse de-a lungul întregii povești sunt interesante, și dacă amestecul de genuri (cyberpunk / gothic / fantasy / scifi) și de tematică (acțiune / filozofie) funcționează, finalul alunecă prea mult în misticism și nu propune o soluție coerentă. 

Rămâne desenul realist, foarte șlefuit și bine pus în valoare de culorile a căror monotonie voită e ruptă exact acolo unde trebuie, pentru a sublinia detalii și stări.

O trilogie interesantă, mai ales pentru desenatorii care vor să învețe meserie.

Talion - Opus II - Veines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

 Continuând recitirea:

Talion - Opus II - Veines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

Acest al doilea volum al trilogiei “cyberpunk gotic” a lui Sylvain Ferret (cunoscut pentru Androïdes și Métamorphoses 1858) continuă seria revelațiilor începute la sfarsitul volumului trecut. Prințesa și omul de știință sunt nevoiți să fugă din ForenHaye și, bineînțeles, cad din lac în puț. 

Alt regat (Principauté d'Orfèvre) alt oraș (Damoclès) alte distrugeri provocate de paraziți, și un personaj nou care răspunde la multe dintre nedumeririle din volumul trecut. Dacă povestea se mai limpezește, iar personajele încep să se așeze în arhetipuri, secretul fundamental al seriei (și al lui Dante Talion…) rămâne bine ascuns, iar albumul se termină așa cum a început - cu o goană nebună pentru supraviețuire. 

Ce șanse au doi oameni împotriva unei Armade? 

Vom vedea în volumul următor…

Talion - Opus I - Racines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

 Azi a apărut ultimul volum al trilogiei, așa că era momentul să recitesc toată seria.

Talion - Opus I - Racines (Sylvain Ferret) - Glénat 2022

Primul volum al unei trilogii gotice cyberpunk în care un om de știință plin de remușcări și o prințesă rebelă încearcă să salveze orașul ForenHaye, ultimul cămin al oamenilor din regatul Talion, și să găsească un leac pentru paraziții care înnegresc totul - apa, aerul, pământul și carnea celor vii. 

Microbiologie, uzine de purificare a apei, combinezoane futuriste, software, motociclete și drone, dar și o structură socială feudală (cu nelipsitele intrigi de curte), zgârie nori medievali și aventuri de capă și spadă - un cocktail care, deși construit din clișee, reușește să fie, totuși, oarecum surprinzător. 

Dar originalitatea (sau lipsa ei) e cea mai mica problemă a albumului - daca desenul e precis și detaliat, povestea e mult prea ambițioasă pentru modul confuz în care e povestită, aglomerând firele narative și salturile în timp și spațiu. 

Există un motiv pentru asta, dar personal cred că e mai bine să renunți la finalul-surpriză dacă riști să pierzi interesul cititorilor până când aceștia vor ajunge la el… :)

Una peste alta, un început interesant. Sper ca restul poveștii (e o trilogie) sa devină din ce în ce mai bună, iar finalul să merite efortul lecturii.

La Petite Lumière (Grégory Panaccione, după romanul lui Antonio Moresco) - Delcourt (colecția Mirages) 2023

"Am venit aici ca să dispar în acest cătun pustiu, al cărui singur locuitor sunt. Soarele tocmai s-a ascuns în spatele liniei de creastă... lumina se stinge. Stau nemișcat și totuși, din când în când, mi se taie răsuflarea. E ca și cum aș cădea, dându-mă huța pe un leagăn cu frânghiile prinse în depărtarea infinită a universului. Nici un semn de viață umană... Și, în fiecare noapte, o luminiță care se aprinde brusc."
Un bătrân trăiește singur, înconjurat de natură și de umbrele trecutului. Dar o lumină misterioasă îi tulbură singurătatea și îl determină să se lanseze într-o aventură poetică și tulburătoare, o meditație dulce-amăruie asupra sensului vieții, tot mai interesantă și mai fascinantă pe măsură ce trec paginile.
Grégory Panaccione e la a treia adaptare BD, după “Cabot-Caboche”, romanul lui Daniel Pennac, și “Quelqu'un à qui parler”, romanul lui Cyril Massarotto. Diferența fundamentală e că romanul lui Antonio Moresco e un poem în proză, aproape intraductibil - și cu atât mai complicat de transpus în imagini.

Și totuși, Panaccione reușește, desen după desen, să emoționeze și să păstreze misterul celor două personaje, integrându-le naturii atotputernice.

Sfărșitul e perfect, chiar dacă nu răspunde tuturor întrebărilor. O reușită.

Mauvais garçons (Dabitch / Flao) - Futuropolis 2013

O poveste în imagini despre... dans. Muzică. Viață.

Și doi autori BD pe care nu cred că i-am mai povestit până acum, dar care au un singur cusur: desenează și scriu puțin. Dar fiecare dintre cărțile lor e un eveniment.

De data asta e vorba de o reeditare - francezii au bunul obicei de a pune cărți bune (dar scumpe) la îndemâna publicului larg prin retipărirea în format de buzunar. E o metodă logică (voi ce-ați cumpăra, o carte de 14 euro sau una de 29?) dar o metodă care nu se pretează pentru toate stilurile grafice; în cazul acesta, însă, Flao recurge des la prim planuri și detalii, deci povestea nu pierde foarte mult din "miniaturizare".

Manuel, un andaluz rătăcitor ("Ai trăit prea mult timp în Franța, Manu, vezi inteligență peste tot, chiar și în câini!"), și Benito, un țigan superstițios ("Nu ți-a făcut vrăji bătrâna?" "Nu, era doar o bătrână, atâta tot.” "Chiar nu ești țigan!") sunt eroii acestei cărți surprinzător de poetice și dure. Doi băieți răi cu inimă mare, legați de o prietenie virilă, copilăroasă și de pasiuni comune: femeile și... flamenco. 

Benito cântă, în timp ce Manuel dansează - și asta e tot ce fac cu viața lor. Săraci, mândri, încăpățânați, nebuni și arzători ca soarele andaluz, mereu gata să lovească tare (cu pantofii în podeaua scenei, pentru a da ritm cântecelor, sau cu pumnul în dușmani), cei doi par inseparabili. Și totuși, se poate  trăi cu adevărat doar pentru - și prin - muzică? 

Benjamin Flao își demonstrează încă o dată geniul - personajele sale aspre și murdare își trădează sensibilitatea și demonii prin detalii - sclipiri, pete, umbre și linii de mișcare care explodează și ne fac să auzim muzica și să-i vedem arzând în pasiunea dansului și a vieții. 

Christophe Dabitch are întotdeauna cuvintele potrivite - sau, cel puțin, știe exact unde să le găsească: în cântece vechi care par să iasă din gura Pythiei. "Iubirea mea e ca un taur / se duce acolo unde este chemat / a mea e ca o piatră / nu se mișcă…” "Si me miras me matas / si no me muero"... Povestea pe care o scrie e o dramă cinică despre slăbiciunile omenești - dar și despre mântuire. O poveste întunecată, care refuză să renunțe la speranță. 

Doi autori excepționali și o carte care se ridică la înălțimea reputației lor.

Ruine (Miruna Șmit) - Grafic 2023

După Andrei Puică și "Păsări aprinse" (2022), editura Grafic prilejuiește alt debut BD autohton: Miruna Şmit și "Ruine" (2023). O carte surprinzătoare, care le demonstrează adolescenților visători că visele pot deveni realitate. Și că trecutul îți condiționează viitorul, așa că - la masa de lucru, viitori artiști ! :)

O fată escaladează un munte, culegând petale de piatră pe care le închide în sipete de sticlă, ca pe nestemate. Câteva lovituri de târnăcop și o miniavalanșă mai târziu, ea descoperă o intrare secretă către un hău în care se află un schelet - și o hartă. E începutul unei aventuri în care eroina își scutură iluziile copilărești odată cu fiecare întâlnire (labirint de spini, lupi de negură, ruine bântuite, căpcăuni mai mari sau mai mici) chiar dacă se agață cu disperare de inocența care transformă realitatea în feerie. Revelația finală asupra naturii “Orașului Pierdut” pe care îl caută e, de fapt, cea mai obișnuită metamorfoză din lume - maturizarea.

“Ruine” a fost o surpriză totală, un debut care m-a încântat și mâhnit deopotrivă. Miruna Șmit își postează desenele pe Instagram (https://www.instagram.com/mirudraws/) iar acolo sunt desene absolut extraordinare. Acest volum, însă, e deja parte din trecut - Miruna desenează acum mult mai bine decât a făcut-o când a creat aceste pagini (care par a fi din mintea copilei care a fost cândva). 

E un album pe care să-l cumpărați adolescenților visători, ca să le arătați că visele pot deveni realitate (și ca să le arătați și care e pragul peste care ar trebui să treacă pentru a fi publicați în volum). E un debut ezitant, cu un picior în trecut și altul în viitor, dar unul care prevestește lucruri mari pentru Miruna, ale cărei desene de acum au un potențial enorm. 

Între timp, citiți albumul, ca s-o ajutați să-și atingă (și depășească?) acest potențial. 

https://www.grafic-art.ro/info/carte/ruine