Du bout des doigts (Cyril Bonin) - Grand Angle / Bamboo 2023

Paul este un tânăr pictor care se îndoiește de orice. E figurativ, în timp ce prietenii săi sunt conceptuali și se închină la Marcel Duchamp. E îndrăgostit (un pic), dar femeia din viața lui e căsătorită și nu pare să vrea să-și părăsească soțul. Visează să își găsească locul în lume, dar ignoră o nouă galerie care ar vrea să investească în el. E nefericit, încordat, pierdut și contradictoriu, un "plângăcios inveterat". 

Până în ziua în care întâlnește o coafeză care îi oferă nu doar o tunsoare excelentă, ci și o definiție foarte simplă și foarte adevărată a artei - ceea ce îi dă peste cap obiceiurile și îl face, da, un alt om ...

"Du bout des doigts" este, evident, o poveste de dragoste, o melodramă nerușinată. E, de asemenea, o poveste despre timp, adevăr și destin, și despre încercările imperfecte ale oamenilor de a le materializa prin artă. Un album frumos, simplu, care deschide ochi și atinge inimi. 

Cartea asta a fost prima mea întâlnire cu Cyril Bonin - și cu siguranță nu va fi ultima.

La Voix Des Bêtes, La Faim Des Hommes (Gilbert Thomas) - Dargaud 2023

 

“Iartă-mă, Doamne!” “Nu-ți fie teamă. Tu ești singurul care poate aduce soldați noi în oastea Domnului. Tu știi vedea curățenia din suflete..” 

Un ucigaș misterios, bântuit de viziuni paradisiace și apocaliptice, bântuie liber și ucide copii, în timp ce sătenii înspăimântați dau vina pe animalele sălbatice din pădurile asediate de topoare și flăcări.

“Fiica ta va fi legătura dintre natură și oameni, ca să nu uite de unde vin.” 

O fată misterioasă care vorbește cu lupii, vede lucrurile nevăzute și vindecă rănile de carne și de suflet străbate pădurea, însoțită de paznicul ei jumătate câine jumătate lup.

“Un braț de paie… un acoperiș… și bere, asta-mi ajunge.”

Un vagabond înțelept, cinic, hoț și escroc vinde leacuri și fleacuri în satele pe unde trece (doar o singură dată).

“Lepădați-vă de riturile păgâne!”

Un călugăr gras și exaltat împarte cuvântul lui Dumnezeu sătenilor subnutriți.

“Ce arbore măreț! O să iasă o cruce magnifică din el.”

Un călugăr tânăr, bântuit de dorințe și coșmaruri, își caută calea. 

Un conte care-și impune dreptatea. Un pădurar vagabond. Un țăran a cărui recoltă otrăvită îl obligă să-și caute rostul în altă parte. Femei care țes liniște. Invadatori. Asasini. Tâlhari. Îngeri. Sfinți. Cei patru cavaleri ai Apocalipsei. Tot atâtea personaje reale sau imaginare în saga tragică a unei femei care încearcă să-și urmeze calea și să stârpească răul într-un Ev Mediu crud și violent, în care oamenii încep să-și impună ordinea asupra naturii, în care femeile încearcă să-și civilizeze bărbații, și în care vechii zei sunt nimiciți de noua credință.

Un album superb desenat, cu o linie puternică, elegantă și colorit de atmosferă, culori-mesaj în slujba unei povești rocambolești și programatice, cu tematică și mesaje surprinzător de moderne, în ciuda veșmintelor medievale. Excelent.

Yojimbot Acte 3: Neige d’acier (Sylvain Repos / Noiry) - Dargaud 2023

Marea deschidere a parcului de distracții cu tematică japoneză e ziua în care lumea se sfârșește, dar vizitatorii încântați să vađă samurai-roboți duelându-se nu știu încă asta. 

Ani mai târziu, o mamă renunță la libertate și la visul unei lumi mai bune, sacrificându-se pentru fiul ei. Dar poate că roboții pe care i-a creat vor reuși să-i salveze (din nou!) pe amândoi? 

Repos manevrează cu dexteritate firele paralele ale poveștii, folosind cuvintele doar acolo unde trebuie. În mâini mai puțin experte, salturile în timp și spațiu ar fi fost prilej de confuzie - aici, totul e foarte clar și foarte simplu explicat, contrastând ceea ce e imuabil cu ceea ce e schimbător (același loc, supus efectelor timpului care trece, sau același personaj în decoruri brusc diferite). Arta e senzațională, dinamică și colorată, departe de apocalipsele cenușii din alte serii; pe măsură ce universul capătă mai multă consistență și personajele devin mai complexe, unele întrebări capătă răspunsuri și altele apar. Povestea m-a ținut cu sufletul la gură, violența e omniprezentă (dar justificată) și finalul m-a făcut să vreau să recitesc primele două volume, ca să identific indiciile care lămuresc direcția oarecum neașteptată în care se îndreaptă această saga western / cyberpunk / postapocaliptică :)

Un volum excelent, o serie de neratat. Nu m-aș mira ca și acest volum să fie premiat la Angouleme, așa cum a fost și volumul anterior.

Portraits (Nikos Tsouknidas) - Dargaud 2023

1838. Louis Daguerre debarchează pe o insuliță din Marea Egee, cărând după el haine prea groase și un lădoi prea greu. Lada conține un daghereotip, pe care inventatorul lui vrea să-l prezinte în secret unui vechi prieten. Dar Taki stă exact în vârful insulei… Între timp, Marko Gavras, ucenicul lui Taki, își apără drezina, vehiculul viitorului, în fața poștașului care, evident, n-are încredere în tehnologie și își preferă măgarul :)

După o serie de peripeții, Taki decide să-i încredințeze lui Marko daghereotipul - unealta perfectă pentru a opri timpul în loc, a ostoi dorul de casă și a face portretele unei galerii de personaje carismatice: Marko, ucenicul inventator care vrea să crească mare și se simte deopotrivă protejat și captiv pe insulă, Io, sora lui, soprană care studiază la Viena pentru că mama lor a făcut totul ca fiica ei să nu treacă prin aceleași suferințe ca ea, Simo, cizmar lăutar creator de opinci super moderne, Taki, clișeu de înțelept grec :) și mai ales insula însăși și oamenii ei.

Povestea e complet fictivă, dar e simpatică, plină de umor și de mici episoade de critică socială, și, mai ales, respectă adevărul istoric, chiar dacă nu respectă deloc adevărul tehnic - până la urmă, Daguerre chiar și-a dăruit invenția întregii omeniri, ce contează detaliile? :)

(pentru cine nu știe, Daguerre a fost primul inventator care a reușit să fixeze imaginea pe un suport fizic, prima tehnică fotografică funcțională)

Dincolo de poveste, albumul e surprinzător din două alte motive: 1. e un debut foarte bine șlefuit și 2. aparține unui renaissance man modern (programator, arhitect de sistem, designer, illustrator, speaker motivațional, globetrotter etc.) autodidact și hobby-ist. Nu știu alții cum sunt, dar eu am rămas cu gura căscată când am constatat câte și mai câte face Nikos Tsouknidas. Oricum ar fi, harnic e sigur - și are ochi și inimă de artist. Sper ca imaginile să vă convingă. 

Les petits ruisseaux (Pascal Rabaté) - Futuropolis 2023 (reeditare - prima ediție e din 2006)

E cel mai bun album al lui Rabaté, o carte care impresionează mai mult dacă nu știți nimic despre subiect, pentru că își pregătește surprizele cu multă grijă și recompensează cititorul atent. așa că aveți încredere în mine și citiți-o. O să vă placă.

În plus, a primit și Marele Premiu acordat de criticii BD din Franța (Grand Prix de la Critique ACBD) în 2007. Dacă nu sunteți încă siguri, continuați să citiți recenzia. Dar să nu ziceți că nu v-am prevenit :)

"Trebuie să încetezi să trăiești doar cu amintirile tale. Să trăiești singur, să te trezești odată cu soarele, să te culci odată cu găinile, e în regulă pentru o vreme. Apoi începe să te roadă. Eu unul vreau să mă culc cu o puicuță și să mă trezesc lângă o puicuță, și nu una cu pene, sper că te-ai prins deja…"

Emile și Edmond sunt doi văduvi pensionari, doi buni prieteni ale căror zile par toate la fel, împărțite între partidele matinale de pescuit, prânzul la cârciumă, cu băieții, și serile la televizor. Dar dacă Emile se mulțumește cu foarte puțin de la viață și se gândește mereu la soția lui moartă, Edmond încă mai vrea să trăiască - a apelat la o agenție matrimonială, iese la întâlniri, și pictează… nuduri. Când află despre viața “dublă” a prietenului său, Emile e de-a dreptul șocat. Dar ce e mai rău abia urmează, și un eveniment neașteptat îl obligă pe Emile să-și iasă din tabieturi…

Rabaté abordează cu mult umor și multă blândețe și mai ales cu foarte multă sinceritate un subiect tabu: sexualitatea la vârsta a treia. Iar dacă mesajul pe care îl transmite poate părea banal (da, viața poate fi frumoasă la orice vârstă!) modul în care e spus face toți banii.

O carte excelentă, amuzantă, poetică și foarte directă.

Les Coeurs de Ferraille #2 - L’inspiration (Béka / Munuera) - Dupuis 2023

"Cărțile bune sunt ca viețile: uneori fericite, alteori triste... dar întotdeauna merită efortul. Iar cu o carte bună, nu vei fi niciodată singură!", îi spune tatăl micuței Eva, chiar când termină de citit "Huckleberry Finn". O tragedie și câțiva ani mai târziu, Eva a devenit o adolescentă descurcăreață care trăiește din furturi mărunte și călătorește printr-un Sud fictiv în care rolul sclavilor negri din Sudul real e preluat de roboți. Într-o zi, ea dă peste o carte care îi va schimba viața - în bine și în rău în același timp, pentru că e un roman scris de un... robot. Dar marii proprietari de pământuri au nevoie de roboți sclavi, nu de roboți scriitori, și vor face orice ca să-l găsească pe acest geniu mecanic și să-l șteargă pe el și cartea lui din memoria tuturor...

Acest al doilea volum m-a derutat - mă așteptam la mai multe aventuri cu Iséa și Tilio, eroii carismatici din primul volum, și mi-a fost greu să mă acomodez cu această nouă eroină care, la început, nu are nimic deosebit, înainte să fie lovită de tragedii repetate. Și totuși... 

Eva se maturizează, luptă pentru cărțile și libertatea ei și își găsește locul în lume. Iar această poveste simplă a sfârșit prin a-mi încălzi inima, suficient ca să pot recomanda în continuare această serie 🙂 

Cât despre desenele lui Munuera, cred că sunt pur și simplu geniale. 

Un album excelent.

Les Coeurs de Ferraille #1 - Debry, Cyrano et moi (Béka / Munuera) - Dupuis 2022

Excelent cocktail fără alcool (pentru cei mici...) din "Aventurile lui Huckleberry Finn" (Mark Twain), "Cyrano de Bergerac" (Edmond Rostand) și "Ruta subterană" (Colson Whitehead) cu câteva linguri de H.C. Andersen și Frații Grimm, după gust. Arta lui José Luis Munuera este magnifică, iar coloritul sobru funcționează de minune în acest univers retro-futurist, un fel de Sud pre-secesionist în care electricitatea, internetul, tabletele grafice și roboții de toate felurile coabitează cu morile de vânt, căruțele trase de cai, lămpile cu gaz și locomotivele pe cărbune.

E povestea unei revolte - o adolescentă visătoare fuge pentru a-și găsi bona robot, mama ei "adevărată", cea care o iubise necondiționat încă din pruncie, trimisă la reciclat de către mama naturală, care e ciudat de rece și de cinică față de fiica ei. Evadarea se transformă curând într-o luptă împotriva sistemului, pe măsură ce Iséa află că nedreptatea e generalizată și, cu ajutorul unor prieteni surprinzători (umani și artificiali deopotrivă) încearcă să-și repare lumea. Dar poate un copil să țină piept nu doar adulților, ci și unui nemilos robot asasin? 

Un prim volum care definește universul, prezintă niște personaje cu adevărat simpatice și mă face să aștept cu nerăbdare următoarele volume din serie.