Arta lui Oriol rămâne punctul forte al acestui diptic, care amestecă ezoterismul, progresul științific, romantismul și science-fictionul de modă veche (a la Villiers de l'Isle-Adam) într-o aventură care se amuză să bifeze toate clișeele gotice posibile (ruine exotice, sarcofage și mumii, cimitire sumbre devenite și mai înfricoșătoare sub lumina lunii, societăți secrete și sacrificii umane, castele-închisori etc.).
Scenariul lui Rodolphe este ușor de citit, captivant și chiar antrenant pe alocuri, dar nu depășește niciodată operele care l-au inspirat. Păcat, aș fi vrut să-i pot da 5 stele.
Dacă vă place grafica, vă recomand "La peau de l'ours", unde desenul lui Oriol este în slujba unei povești foarte bine închegate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu