18 mai 1890, Paris. Toată lumea bună se distrează la petrecerea baronului Hugo de Reuhman: sunt acolo Sarah Bernhardt, Marcel Proust, Oscar Wilde, contele de Montesquiou... dar și doi hoți veniți să fure... scrisori.
În aceeași noapte, apartamentul spartan al tânărului Théo Lemoine, discipol al lui Reuhman și egiptolog amator, este de asemenea răvășit.
Ați ghicit, tot în aceeași noapte, paznicii de la Luvru sunt doborâți de un individ înfiorător, un uriaș cu ochii de foc...
Se pare că toate aceste evenimente au un punct comun: semnatarul scrisorilor - Bernardino Drovetti, colonelul lui Bonaparte, ambasadorul Franței la Cairo, care își vânduse colecția de antichități muzeelor din Torino, Berlin și... Luvrului. Printre antichități, și sarcofagul lui Moloch nemuritorul, mare preot al lui Baal, zeul fenician...
"L'Or du Temps" este, așadar, o investigație ocultă în Parisul de pe vremea Belle Époque, o aventură palpitantă și plină de culoare. Apropo de culori, îmi place foarte mult desenul minimalist și coloritul neobișnuit al lui Oriol, care creează o atmosferă misterioasă și întunecată. Pe de altă parte, dacă mie mi se par simpatice clișeele lui Rodolphe, faptul că explică toate referințele pop (Tintin, Belphégor, fantoma de la Operă etc.) cu note de subsol strică plăcerea descoperirii, cred eu :)
Un prim volum interesant; sper ca finalul (e un diptic) să fie și mai bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu