Toppi e cel mai mare maestru al contrastului dintre artiștii benzilor desenate, iar “Bărbatul de pe Nil” e o lecție de desen, de compoziție și de expresivitate.
Subiectul e deprimant, cronica unei morți anunțate (căderea ultimei garnizoane britanice din Sudan sub asalturile zecilor de mii de jihadiști dispuși să moară în chinuri, doar să-i distrugă pe necredincioși și să reinstaureze sclavia, desființată de “Gordon Pașa”, general englez numit guvernator al Sudanului de către conducătorul de atunci al Egiptului. Da, situația geopolitică era foarte complexă în 1885…) dar “Bărbatul de pe Nil” nu e generalul Gordon, ci Bob Wingate, un tânăr corespondent de război care se strecoară prin încercuirea dervișilor pentru a… încerca să obțină un interviu.
Inconștient de nivelul pericolului la care se expune, Wingate se va maturiza brusc în timpul unui asalt sinucigaș al dervișilor, care sacrifică valuri peste valuri de soldați neînarmați doar pentru a trece peste obstacolele pregătite de englezi. Va obține și întrevederea pe care și-o dorea, dar generalul Gordon îi va încredința o misiune complet neașteptată…
Nu mă acuzați de “trădarea” deznodământului istoric (pentru cei cărora, asemenea mie, acest episod de istorie colonială le era necunoscut) - soarta lui Gordon e descrisă chiar din prefața cărții. Interesul poveștii nu e în martiriul asumat al generalului, ci în detaliile de epocă și în desenul senzațional al lui Toppi, aici în plină putere creatoare. “Bărbatul de pe Nil” fiind publicat inițial ca primul număr dintr-o serie fumetti faimoasă în Italia, “Un uomo un'avventura”, publicată între 1976 și 1980, și în care au semnat Toppi, Battaglia, Manara, Pratt, Crepax și cam toate numele grele ale epocii.
O reeditare de colecție nu doar pentru fanii lui Sergio Toppi, dar pentru toți amatorii de arte frumoase. Hârtie, tuș, și geniu - pare o rețetă simplă, nu-i așa? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu