Elisa are 5 ani. Tatăl ei, Fabien, a absolvit Artele Aplicate - iar acum ucide porci într-un abator, un loc de muncă temporar care s-a transformat într-o capcană din care nu mai poate ieși.
Mama ei, Aude, lucrează într-o secție de îngrijiri paliative într-un spital de stat supraaglomerat și subfinanțat, sincronizându-și schimburile cu Fabien pentru a se asigura că măcar unul dintre ei e mereu acasă cu Elisa. Inutil să mai spun că asta are efecte dezastruoase asupra vieții lor amoroase... :)
Și totuși, în ciuda situației lor precare, la limita sărăciei, în ciuda oboselii lor cronice, ei sunt fericiți. Fabien e artistul care inventează povești de adormit Elisa - și îi încurajează creativitatea; Aude e pragmatică și o ține pe Elisa ancorată în realitate.
Toate bune până în ziua când poveștile Elisei devin reale, iar o serie de coincidențe bizare îl fac pe Fabien să o ia razna până într-atât încât crede că vede porcul magic imaginar al Elisei pe banda rulantă a abatorului - un animal imens, frumos, cu un tatuaj magnific în formă de inimă. Dar porcul e real, tatuajul e real, iar Fabien începe să vadă cum realitatea îi scapă de sub control... E momentul schimbării.
După "Ceux qui me restent", în care un tată de 70 de ani suferă de Alzheimer și își caută în zadar fiica (deși ea e chiar lângă el), Damien Marie și Laurent Bonneau revin cu povestea unui tată care încearcă să-și schimbe viața și să reaprindă scânteia creativă pe care a stins-o cu mult timp în urmă.
E o satiră sfâșietoare a lumii artei, o analiză nemiloasă a sărăciei și a mecanismelor care îi mențin pe oameni acolo, o poveste care doare și călăuzește în același timp, un roman grafic magic, scris excelent, cu desen minimalist dar expresiv, și un mesaj care îmi va rămâne în minte mult timp.
Are măcar un final fericit, vă întrebați? Ei bine, oricât de ciudat ar părea, asta depinde de fiecare cititor :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu