https://www.boutiquesdemusees.fr/fr/boutiques/musee-du-louvre/le-grand-incident/39650.html
Nuditate la Luvru? Banal... dar nu și când e vorba despre vizitatori.
La Luvru, nudurile feminine s-au săturat să tot fie pipăite pe ascuns de tot soiul de vizitatori cu tot soiul de intenții, așa că au de gând să ia problema în propriile lor mâini. Teresa, femeia de serviciu portugheză care le șterge de praf de 25 de ani, le aude - și încearcă să le ajute, dar directorul Luvrului e în toane rele, așa că nu doar că o ignoră, dar o mai și concediază.
A doua zi, toate nudurile din Luvru arată de parcă ar avea boli de piele; sunt urmele mâinilor care s-au “aventurat” pe trupurile lor de marmură…
Rezultatul e că directorul cere să fie acoperite urgent, înainte ca vizitatorii (de neoprit - Luvrul n-a mai fost închis de la al doilea război mondial încoace) să descopere ce se întâmplă :)
Nervoase, nudurile supralicitează și… devin invizibile (!).
E doar începutul unei satire mușcătoare despre locul femeii în lume și, mai exact, locul femeii în lumea artei, acolo unde stereotipurile se perpetuează într-o veselie (nudurile masculine = curajoase, puternice și virile, nudurile feminine = ispite, supuse și viclene) excepțiile sunt șterse din istorie (știați că a existat o femeie care picta mai bine decât Caravaggio?) iar până și poveștile biblice sunt rescrise după cheful comanditarului masculin al picturii (Suzana din Biblie e virtuoasă și neînfricată; cea din prea multe tablouri e o seducătoare care “a făcut ea ceva” ca să atragă doi boșorogi libidinoși).
Dar motivul pentru care am citit dintr-o suflare acest album nu e furia feministă sau lista interminabilă de jigniri la adresa femeilor de care se fac vinovați artiștii și criticii bărbați, ci modul în care Zelba știe să captiveze, prin personaje carismatice (femeia de serviciu, paznicul) sau haioase (directorul Luvrului și sora lui, ale căror jocuri de putere sunt reflexii ale unor situații des întâlnite în orice cuplu), prin gagurile vizuale omniprezente și prin umorul sarcastic.
Soluția finală a conflictului (pe care o vedeți încă de pe copertă - vizitatorii Luvrului trebuie să facă nudism, vizitatoarele nu) e trasă de păr, bineînțeles, dar te face să ții minte albumul.
Și, poate, să reflectezi la locul femeii în Luvru :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu