"Am avut dreptate să aleg corpul unui mascul uriaș. Să fiu femelă și să sufăr avansurile unui partener de patruzeci de tone... îmi pare rău, dar am trecut de vârsta aceea."
Într-un viitor apropiat în care clonarea și transplantul mental sunt ceva obișnuit, Ann Kelvin, cercetătoare incisivă și ecologistă radicală care a luptat toată viața pentru drepturile animalelor și ale clonelor, e pe moarte. Ea refuză transmneza, nefiind dispusă să sacrifice o altă ființă umană, fie ea și clonă, pentru a prelungi această viață care o dezgustă. Dar Marc, fostul ei elev și iubit, acum șef al unui grup ecologist extremist, are o idee care va reuși să-i aducă zâmbetul pe buze acestei bătrâne arțăgoase și cinice - o transgeneză utilă, care îi va permite să-și ducă activismul până la capăt - un final pe cât de logic, pe atât de spectaculos. Mintea lui Ann va fi transplantată în creierul unui cașalot aflat în moarte clinică - dacă planul lor va funcționa, ea va traversa mările, pacient zero al unei pandemii care va schimba lumea…
"La vieille Anglaise et le continent", nuvela lui Jeanne-A Debats, a câștigat în 2009 toate premiile francofone de science-fiction: Grand Prix de l'Imaginaire, Rosny-Aîné, Julia Verlanger și Nouveau Grand Prix de la Science-Fiction française. Cu alte cuvinte, Valérie Mangin (Abymes, Inhumain...) a trebuit să muncească din greu pentru a ține pasul :)
Din fericire, nu doar scenariul, dar și arta e într-adevăr remarcabilă - Stefano Martino (La Geste des Chevaliers Dragons, Les Maîtres Inquisiteurs, Les Terres d'Arran...) a ales un stil foarte special, la jumătatea distanței dintre colajele fotografice și realismul ligne claire, impunând coduri de culoare pentru a facilita lectura în timpul frecventelor schimbări de voce auctorială sau al salturilor în spațiu și timp.
Din fericire, nu doar scenariul, dar și arta e într-adevăr remarcabilă - Stefano Martino (La Geste des Chevaliers Dragons, Les Maîtres Inquisiteurs, Les Terres d'Arran...) a ales un stil foarte special, la jumătatea distanței dintre colajele fotografice și realismul ligne claire, impunând coduri de culoare pentru a facilita lectura în timpul frecventelor schimbări de voce auctorială sau al salturilor în spațiu și timp.
O poveste frumoasă, bine scrisă, cinică și optimistă în același timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu