Nu sunt deloc un fan Yann, mai mult, consider că de când a preluat seria principală calitatea scenariilor a luat-o serios la vale (“Neokora” și “Tupilaks” sunt, după mine, cele mai stupide aventuri ale lui Torgal). Așa că atunci când am auzit că mai semnează și al treilea one-shot din “Thorgal Saga” m-am enervat: nu-i ajunge că face praf seria principală, mai trebuie să -și treacă în palmares și singura serie Thorgal pe care o pot recomanda cu toată căldura? (Da, mi-au plăcut mult primele două volume.)
Ei bine, mă bucur că m-am înșelat - scenariul “Shaïgan” nu e prost, e doar banal, iar fanii Thorgal nu vor găsi aproape nimic nou aici, pentru că Yann reciclează la greu. Însă grafica lui Roman Surzhenko e senzațională (cu mici excepții) ceea ce compensează. Dar despre ce e vorba?
Thorgal (sub numele de Shaïgan-sans-merci, spaima mărilor) formează împreună cu sălbatica și cruda Kriss de Valnor un cuplu de pirați odioși. De fapt, Kriss e criminala odioasă, Thorgal e același Thorgal pe care îl știm, doar mult mai confuz. Normal, e amnezic - iar căutarea identității pierdute va implica aventuri pe mare, intrigi de palat (mă rog, intrigi piraterești), profanări de morminte (da, Thorgal rivalizează cu Indiana Jones) și întâlniri cu zombies mai mici sau mai mari. Cronologic, “Shaïgan” are loc între volumele 21 și 22 ale seriei principale, și e o aventură palpitantă dar fără nimic memorabil, pudrată din belșug cu referințe la personaje și aventuri… memorabile :)
Și totuși, chiar dacă e cea mai slabă din cele trei one-shots apărute până acum în “Thorgal Saga”, aceasta carte merită privită - planșele lui Surzhenko sunt excelente, încărcate de detalii, personajele lui sunt foarte expresive (poate oleacă prea caricaturale pe alocuri) iar scenele de acțiune sunt dinamice, dar clare și foarte bine dozate. Un volum decent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu