:"Geist Maschine" #1 (LRNZ) - Rue de Sèvres 2023

https://www.editions-ruedesevres.fr/Geist-Maschine-T1

https://www.lrnz.it/

Cerul s-a făcut țăndări - un copil l-a ucis. Douăzeci de ani mai târziu, câțiva copii care n-au cunoscut niciodată civilizația se agață de poveștile părinților lor și, nemulțumiți doar să supraviețuiască, încearcă să construiască o lume mai bună…

Pădurea a înghițit orașul, iar pericolele pândesc la tot pasul: structuri instabile, zone contaminate, plante gata să zgârie, să taie și să otrăvească, haite de lupi - și un uriaș mascat în bârlogul căruia Sol, fratele lui mai mic, Len, și părinții lor vor să se strecoare, mânați de foame. Expediția se sfârșește cum nu se poate mai prost, și cei doi copii, împreună cu un ajutor neașteptat, se vor refugia într-o ciudată structură metalică în interiorul căreia a crescut un copac gigantic. Dacă Sol descoperă încetul cu încetul această sălbatică lume nouă, învață să vâneze și să supraviețuiască, Len, fără voia lui, va călători în trecut către motivele catastrofei, pregătind în același timp drumul către viitor.

“Tales off the script” (Butu of the Pillowzoids) - Pillowzoid Studio 2023

https://www.facebook.com/pillowzoid

Cum spuneam într-o recenzie de acum doi ani și jumătate (cum trece timpul!) frații Pillowzoid scriu și desenează mai ales povești pentru copiii și adolescenții… cititori de engleză :)

Nici acest comic de 28 de pagini nu face excepție - cum scrie și pe copertă, sunt “four tales of nonsense and absolute horror” (patru povești aiuristice de groază absolută) inspirate direct de cultura americană (chiar Butu înșiră “The Thing”, “Alien”, “Fright Night” și “The Werewolf” printre referințe) sau de cultura japoneză (a patra poveste mi-a amintit nițel de “Tales of Terror from Tokyo”).

 

“Échecs” (Victor L. Pinel) - Grand Angle 2023

https://www.angle.fr/bd/grand_angle/echecs/echecs_-_histoire_complete/9782818991916

Atât jocul de cuvinte evident (échecs = piese de șah, dar și eșecuri) cât și coperta sugerau o dramă modernă. În schimb, albumul ăsta e o comedie romantică cu nu mai puțin de 13 protagoniști (!!!!), chiar dacă se aud clar ecouri ale albumului precedent al lui Pinel, "Le Plongeon", a cărui temă era… sfârșitul vieții într-un azil de bătrâni (e un album excelent, dacă puteți, citiți-l).

Aici, metaforele șahiste construiesc un portret caleidoscopic al iubirii în toate formele sale.
Prima pagină e dedicată dragostei la prima vedere, câteva pagini mai târziu apare dragostea de viață și de micile ei plăceri, urmată de dragostea încremenită în speranță, dragostea cuceritoare și frivolă, dragostea timidă, dragostea care ne schimbă pe noi și lumea din jurul nostru... și așa mai departe.

 

Pif Gagjet 75, număr special Ah, BD! (Marian Mirescu, Gabriel Rusu, Valentin Tănase, Mircea Arapu și mulți alții) - REVERS/Syndicart, tipografia Grafi Print, Craiova, august 2023

https://syndicart.net/publicatii/ah-bd/numere-ah-bd/pif-gagjet/

Un fanzin arătos, cu un gadget “adevărat”: timbrele aniversare “75 ans de Pif le chien”, și un gadget “fals”: pifritele = pif frites = frites a pif = patru cartofi prăjiți înfipți în măsline… un fel de mâncare necomestibil, pentru că e din hârtie. Strălucitoare. Tipărită față-verso :)

Excesele tipografice continuă cu coperta la fel de colorată și de lucioasă, și cu interiorul colorat și mult mai puțin lucios :) (hârtia e asemănătoare cu cea a Pif-urilor originale din “perioada roșie”)

Interior în care se află:
- pifanart de Marian Mirescu, Gabriel Zăbavă, Alin Ivan, Bogdan Petry, Traian Ionescu și Daniel Buruiană
- articole despre istoria revistei și despre legăturile ei cu România, semnate de Richard Medioni, Ion Manolescu și Marian Mirescu
- miniaventuri cu Pif și Hercule, semnate de Robert Obert, Mirel Drăgan, Daniel-Eduart Buruiană și Traian Ionescu
- un dosar despre “Les Robinsons de la Terre” de Gabriel Rusu, care semnează și introducerea educativă, și (surpriză!) un episod final al seriei, care explică de ce Rodion, Lilya, Tanou și ceilalți au dispărut brusc din paginile revistei
- un mashup Creangă / Corto Maltese / Pouiou semnat Alin Ivan
- un dosar Valentin Iordache, 8 pagini de rememorări nostalgice și amuzante despre Pif și rolul revistei în viața pifofililor acum septuagenari (în franceză)
- un foarte consistent dosar Teddy Ted / Valentin Tănase, conținând trei povești complete și un teaser la… Inspectorul Florentin, echivalentul românesc al lui Doc Justice
- și punctul forte al revistei, care era și punctul forte al Jurnal de Pifan, fanzinul din 2015: satira burlescă “RIP le chien”. Varianta 2023 conține 7 pagini noi, semnate de Mircea Arapu. Cu așa un titlu, nu trădez nimic dacă spun că Pif e mort, iar Hercule, beat de drogat, moare și devine mâncare pentru câini. Profesorul Belpomme bagă voodoo, iar Moartea are un gag recursiv în care le reamintește tuturor, cu regularitate de ceasornic, că sunt… morți, bineînțeles. Paginile noi reamintesc de Nicolaou și Mas, iar Pif și Hercule îmi amintesc de… Tom și Jerry (parcă nu se cotonogeau așa de des pe vremuri, totuși).

Un obiect de colecție, pe care îl puteți obține de la Marian, prin formularul de contact de pe Sydicart: 

Până când veți ține revista în mâinile voastre tremurând de emoție, puteți citi:
- Jurnal de Pifan: https://syndicart.net/publicatii/ah-bd/numere-ah-bd/ah-bd-24-jurnal-de-pifan/
- Ah, BD! și al său Rahan special: https://syndicart.net/publicatii/ah-bd/numere-ah-bd/ah-bd-17-rahan-surpriza-editie-in-romana/

“Le Cri” (Beuglet / Makyo / Ng) - philéas 2023

https://www.lisez.com/livre-cartonne/le-cri/9782491467326

Oslo. Azilul Gaustad deține sinistrul record european absolut în materie de lobotomii; e un conac gotic întunecat, rece și înfricoșător. Nu e de mirare că unul dintre pacienți s-a sinucis...

 
Și totuși, se pare că a încercat să se sugrume singur, clamor mortis sugerează că l-a văzut pe Scaraoțchi, iar pe fruntea lui stă scris numărul 488 - o cicatrice din viața sa anterioară. Mai mult, nimeni nu știe cine este... deși a petrecut 36 de ani în Gaustad.
Adevărul iese însă repede la iveală - omul a murit… de spaimă.

 
Acesta este începutul sordid al unui caz întortocheat, urmărit cu o încăpățânare aproape robotică de o tânără polițistă care își reprimă toate emoțiile și se îngroapă în munca ei. Acțiune non-stop, răsturnări de situație din belșug, conspirații globale și mize din ce în ce mai mari, culminând cu un final neverosimil (și ușor SF), dar satisfăcător.

Pierre Makyo face o treabă bună în adaptarea romanului lui Nicolas Beuglet, evitând cât mai mult excesul de cuvinte și menținând romantismul la minimum, dar acuarelele și culorile expresive ale lui Laval Ng sunt adevăratul motiv pentru care am vrut să citesc acest roman grafic. Un succes.

"Misterul învățătorului Helmuth" (Dumitru Negrea) - Editura Revers 2023

https://syndicart.net/carti/dumitru-negrea-misterul-invatatorului-helmuth/

După ce Armata Roșie eliberatoare a ajuns la Berlin și nu s-a mai lăsat întoarsă acasă :) în toate țările rămase dincolo de cortina de fier a urmat eliminarea fizică și culturală a exponenților lumii vechi. Golul cultural trebuia umplut cu ceva. Inclusiv la nivelul literaturii pentru copii - căci “omul nou” trebuie îndoctrinat de mic. Unul dintre subiectele facile și deci foarte răspândite era tema copiilor și adolescenților care luptă cu fasciștii sau cu elementele retrograde (“chiaburii”), copii care sunt gata oricând să se sacrifice și nu ezită să-și deconspire părinții dacă aceștia înjură noua orânduire :) Îmi amintesc că în copilărie devoram astfel de cărți pentru că, dincolo de aspectele de brainwashing, erau totuși romane de aventuri, tensionate și captivante, cu personaje-model (Timur al lui Gaidar, Vania al lui Kataev, adolescenții din "Tânăra Gardă" a lui Fadeev, etc.). Subiectul fiind “recomandat” tuturor, mulți scriitori din țările aflate sub influența sovietică au comis astfel de cărți (cine-și mai amintește cât de multă mânie proletară era în “Teroarea Neagră” prima versiune a ceea ce avea să devină “Cireșarii”?).

E și cazul cărții de față, o bandă desenată serializată între 1965 și 1967 în “Luminița”, revistă pentru școlarii din clasele primare, adaptarea unui roman scris de scriitorul cehoslovac Frantisek Langer, publicat în românește în 1952 sub numele “Copiii și pumnalul”.

 
Desenatorul (care semnează și adaptarea scenaristică) este Dumitru Negrea - Gan, caricaturist foarte cunoscut (prezent în “Urzica” încă din primul număr al revistei) și ilustrator cu un stil puternic și foarte personal. Mai multe date despre el și despre geneza volumului aflați din fișa biobibliografică (generos acompaniată de ilustrații și fotografii) alcătuită de Dodo Niță și din “raison d'être”-ul de la final, semnat de Marian Mirescu.

Negrea reușește să condenseze un roman întreg în doar 18 planșe, ba chiar transmite cu ușurință tensiunea poveștii; timpul curge când foarte repede, când foarte încet, dar ruperile de ritm, la fel ca jocurile de volume, contrastele, iluzionismul de corpuri devenind siluete sau umbre, toate au un singur scop - să captiveze și să transmită emoție. Se poate spune că uneori exagerează și ca expresivitatea sa aduce cu cea a actorilor fardați excesiv, pentru ca expresiile lor faciale să se vadă și din ultimul rând - dar asta e parte din demersul educativ necesar unui public foarte tânăr. Dacă spectacolul vizual expresionist e o reușită, textele sunt scrise butucănos și tipărite neîngrijit, cu un font bizar, convențiile tipografice se schimbă aleator (casetele sunt când numerotate, cănd nu, textul curge dincolo de granițele stabilite etc.) semne clare ale limitărilor tehnologice și al dezinteresului tipografilor vremii. Vorbind despre tipăritura cărții de acum, ar fi fost extraordinar dacă marginile ar fi fost mai puțin generoase - planșele ar fi fost astfel mai mari și textul mai lizibil.

O curiozitate BD de acum aproape 60 de ani, și un autor care merită redescoperit.

 
De unde și regretul meu că volumul nu s-a extins într-o integrală BD Dumitru Negrea - Gan, pentru că, dacă vă întrebați de ce i-a luat doi ani să deseneze 18 planșe, ei bine, în timp ce publica “Misterul învățătorului...”, Negrea mai desena și o BD SF tot în Luminița (“Aventurile lui Nică A. Tomică”) unde mai publicase o adaptare după “Fram, ursul polar” și alte “Aventuri pe Lună”.

Un efort lăudabil de recuperare a unei pagini de istorie BD.

"Leonard #54 - Debout, génie!" (Turk/Zidrou) - Le Lombard 2023

https://www.lelombard.com/bd/leonard/debout-genie

Cine se scoală de dimineață născocește multe invenții… cum ar fi un album BD special pentru somnoroși, în care Leonard inventează somniferul (din sudoare de funcționar) și antisomniferul (îngropat de Basile, discipolul terorizat la gândul că n-ar mai dormi niciodată), saltelele japoneze (care provoacă gelozia patului obișnuit) roboții deșteptători (sau mai degrabă distrugători) în timp ce discipolul inventează și el ceva - cuibușorul de nebunii, pardon, de dormit până târziu. Alte invenții remarcabile: fotbalul feminin, blugii, numerologia… Raoul le chat are o pagină întreagă doar a lui (pe lângă obișnuitele microaventuri ascunse în decoruri), iar Zidrou și Turk au demonstrat din nou că pot face din fiecare album Leonard un adevărat eveniment. În ciuda titlului, talentul nu doarme :)

Majoritatea cititorilor români își amintesc cu plăcere de Leonard din paginile revistei Pif Gadget, unde aventurile lui au apărut de la numărul 511, din ianuarie 1979, până la ultimul număr (1253, în noiembrie 1993). Dar Leonard s-a “născut” în 1974, sub forma unui personaj secundar al seriei Robin Dubois, inventatorul Mathusalem, fiind apoi redesenat și reluat ca personaj principal al propriei serii în revista Achille Talon, între 1975 și 1976. Un personaj matusalemic, deci, care a ajuns la venerabila cifră de 54 de albume publicate, pe rând, de Dargaud (1977-1990), Appro (1990-1998) și Le Lombard (din 1999 până acum).

Și mai impresionant e că, spre deosebire de alte serii longevive, Leonard e în continuare desenat de același artist - Turk, pseudonimul lui Philippe Liégeois. copil minune al BD (publicat de Dupuis încă de la 16 ani, semnează împreună cu Bob de Groot faimoasele serii Robin Dubois, Clifton și, evident, Leonard). Începând cu volumul 47 (apărut în 2016) de Groot îi predă ștafeta altui belgian, Zidrou (faimos pentru Elevul Ducobu și Tamara; favoritele mele sunt însă Les Beaux Étés, Lydie, L’Adoption, Les Brûlures… Zidrou e foarte versatil și foarte bun în genuri BD complet diferite).