Atât jocul de cuvinte evident (échecs = piese de șah, dar și eșecuri) cât și coperta sugerau o dramă modernă. În schimb, albumul ăsta e o comedie romantică cu nu mai puțin de 13 protagoniști (!!!!), chiar dacă se aud clar ecouri ale albumului precedent al lui Pinel, "Le Plongeon", a cărui temă era… sfârșitul vieții într-un azil de bătrâni (e un album excelent, dacă puteți, citiți-l).
Aici, metaforele șahiste construiesc un portret caleidoscopic al iubirii în toate formele sale.
Prima pagină e dedicată dragostei la prima vedere, câteva pagini mai târziu apare dragostea de viață și de micile ei plăceri, urmată de dragostea încremenită în speranță, dragostea cuceritoare și frivolă, dragostea timidă, dragostea care ne schimbă pe noi și lumea din jurul nostru... și așa mai departe.
Prima pagină e dedicată dragostei la prima vedere, câteva pagini mai târziu apare dragostea de viață și de micile ei plăceri, urmată de dragostea încremenită în speranță, dragostea cuceritoare și frivolă, dragostea timidă, dragostea care ne schimbă pe noi și lumea din jurul nostru... și așa mai departe.
Structura deliberat fragmentată a poveștii cere destul de mult efort din partea cititorilor (mai ales că unele personaje seamănă între ele), iar la un moment dat m-am gândit că (în ciuda desenului foarte bun) nu voi putea da cinci stele acestui album. Am făcut-o, totuși, pentru că:
1. e un debut - prima carte pe care Pinel a scris-o ȘI desenat-o
2. finalul justifică această structură mozaicată și compensează impresia inițială
3. "Échecs" îmi amintește de unul dintre albumele mele favorite, "Malgré tout" al lui Jordi Lafebre.
Una peste alta, acest debut al lui Pinel în calitate de scenarist m-a captivat, și îl recomand fără rezerve.
"Leçon finale, gamin: si tu veux vraiment gagner... triche!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu