“Deux filles nues” (Luz) - Albin Michel 2024

https://www.albin-michel.fr/deux-filles-nues-9782226489579#10977729

Am mai întâlnit ideea asta (lumea văzută din perspectiva unui obiect), ca gag în „Musée” de Chabouté, ca schimbare inteligentă de perspectivă în „Little Nemo” de McCay sau ca element al unei narațiuni la persoana întâi în „Survivor” de Gibbons, dar nu a fost niciodată dezvoltată pe parcursul a 200 de pagini. Așa că am fost foarte curios să văd dacă găselnița funcționează cu adevărat sau dacă devine repede obositoare și, spre surprinderea mea, trucul reușește de minune. Perspectiva tabloului este adesea claustrofobică, iar paginile formează un portret fragmentat, confuz și caleidoscopic al artistului și al epocii sale, obligându-te să compui în minte imaginea de ansamblu, reunind toate aceste mici ferestre către realitatea din ce în ce mai îngrozitoare a anilor '20 și '30. Dar, evident, exact acesta este scopul cărții.

“Brume” (Jérôme Pélissier / Carine Hinder) - Glénat 2023-2024

https://www.glenat.com/bd/series/brume

Pentru că n-am mai întărit de mult prejudecata că benzile desenate sunt pentru copii, iată cea mai bună trilogie fantasy jeunesse apărută în ultimii ani.

1 - Le Réveil du dragon

Brume are 6 ani și dormitorul plin de postere, cărți și păpuși cu Naïa, vrăjitoarea cea bună care a pus la respect monștrii care umpleau până la refuz pădurile din jur și care, cu mulți ani în urmă, i-a scăpat pe săteni de dragonul care le făcea probleme... adormindu-l. Dar Naïa a dispărut, iar Brume visează să devină vrăjitoare în locul ei - pentru că un sat fără vrăjitoare e un sat pe cale de dispariție, nu-i așa?

În afară de dragon (și de monștrii din pădure... ), celălalt lucru foarte neplăcut din acest volum e temperamentul lui Brume - fetița asta e o pacoste care terorizează pe toată lumea amenințându-i cu crenguța, pardon, cu bagheta ei magică, o fetiță pretențioasă, dar curajoasă, arogantă, dar descurcăreață, care știe foarte bine cum să profite de tatăl și de prietenii ei (un băiețel blond care ar vrea să fie cuminte, dar se dă năzdrăvan în fața lui Brume și un purceluș foarte simpatic care joacă atât rolul greierului, cât și al zânei din Pinocchio).

“Civilisations - Crète” (Simona Mogavino & Carlos Gomez) - Delcourt 2024

https://www.editions-delcourt.fr/bd/album-civilisations-crete

1630 înainte de Hristos. Premonițiile apocaliptice ale marelui preot Ipou-Our îl îngrozesc pe bietul scrib pus să le graveze în piatră. În același timp, dar la câteva sute de kilometri depărtare, Barsabas se întoarce acasă, în Thera, cea mai frumoasă insulă a Mediteranei, acolo unde fosta lui iubită conduce acum clanul olarilor, în locul mamei sale oarbe care vorbește cu zeii. Viziunile bătrânei sunt la fel de îngrozitoare precum cele ale egipteanului - vine sfârșitul lumii! Al lumii minoice, bineînțeles…

"Les fantômes du Louvre" (Enki Bilal) - Futuropolis / Musée du Louvre Editions 2012

https://www.futuropolis.fr/9782754808989/les-fantomes-du-louvre.html

Aceasta nu este o bandă desenată. Enki Bilal fotografiază, își reproduce fotografiile pe pânze gigant, pictează peste ele în ulei și, prin acest proces laborios, ne dezvăluie douăzeci și două de fantome ale Luvrului - bărbați și femei striviți sub greutatea istoriei, pe care moartea brutală îi face să bântuie pentru totdeauna capodoperele Luvrului.

“Minuit passé” (Gaëlle Geniller) - Delcourt 2024

https://www.editions-delcourt.fr/bd/album-minuit-passe

„Te rog, Nisse, nu înceta niciodată să fii tu doar ca să faci pe plac altcuiva.”

Întors împreună cu fiul său la conacul strămoșilor săi, Guerlain își petrece zilele și mai ales nopțile descoperind misterele și minunile care îl înconjoară. La miezul nopții, camerele capătă o nuanță stranie, în timp ce portretele de familie îl privesc amenințător. Dacă Guerlain nu se poate odihni, micuțul Nisse explorează liniștit noua sa lume, neștiind că fiecare pas îl duce pe urmele tatălui său... Dar Guerlain pare să-și fi uitat complet copilăria, și nimic nu-l ajută să scape de întunericul care se apropie - nici cele trei stăncuțe care vorbesc limba florilor, nici fantomele din oglinzi și nici mesajele ascunse ale micului Guerlain. Conac bântuit sau castel de basm? Blestem sau ritual de trecere?

“Sa Majesté des mouches” (AImée de Jongh / William Golding) - Dargaud 2024

https://www.dargaud.com/bd/sa-majeste-des-mouches/sa-majeste-des-mouches-sa-majeste-des-mouches-bda5584670

Pe scurt, iată o adaptare perfectă a romanului. Fiecare cuvânt îi aparține lui William Golding. Intriga e acolo, neatinsă, esențială. Citatele celebre sunt acolo. Iar desenele dau viață lumii, mă fac să-mi pese de fiecare dintre acești copii și cresc progresiv tensiunea la cote insuportabile. E respectuoasă și jucăușă și îndrăzneață și se vede că Aimee de Jongh iubește romanul lui Golding. Da, poți iubi o carte care este atât de neiertătoare și înfricoșătoare și prin excelență umană precum „Împăratul muștelor”.

Dacă nu ați citit deja capodopera lui Golding, iată ce trebuie să știți: un avion se prăbușește pe o insulă nelocuită. Supraviețuitorii sunt câteva zeci de băieți cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani. Lipsa adulților înseamnă și lipsa regulilor - dar înseamnă și pericol, foame și frig. Vor reuși copiii să se organizeze singuri - sau se vor transforma din nou în animale, scuturând civilizația ca pe o povară temporară și inutilă?

“Thorgal Saga #3: Shaïgan” (Yann / Surzhenko) - Le Lombard 2024

https://www.lelombard.com/bd/thorgal-saga/shaigan-surzhenko-yann

Nu sunt deloc un fan Yann, mai mult, consider că de când a preluat seria principală calitatea scenariilor a luat-o serios la vale (“Neokora” și “Tupilaks” sunt, după mine, cele mai stupide aventuri ale lui Torgal). Așa că atunci când am auzit că mai semnează și al treilea one-shot din “Thorgal Saga” m-am enervat: nu-i ajunge că face praf seria principală, mai trebuie să -și treacă în palmares și singura serie Thorgal pe care o pot recomanda cu toată căldura? (Da, mi-au plăcut mult primele două volume.)

Ei bine, mă bucur că m-am înșelat - scenariul “Shaïgan” nu e prost, e doar banal, iar fanii Thorgal nu vor găsi aproape nimic nou aici, pentru că Yann reciclează la greu. Însă grafica lui Roman Surzhenko e senzațională (cu mici excepții) ceea ce compensează. Dar despre ce e vorba?