Seria “Thorgal Saga” confirmă prin acest al doilea one-shot - care e și mai bun decât excelentul “Adieu, Aaricia”, apărut anul trecut. Eram curios să văd cum se va descurca Fred Duval, de formație istoric, dar pe care îl știam mai mult ca scenarist de SF, thrillers și serii polițiste. Și s-a descurcat de minune, toate aparentele ciudățenii scenaristice de pe parcurs justificându-se perfect într-un final inteligent și surprinzător.
Dacă data trecută bătrânul Thorgal călătorea în timp ca să-și ostoiască durerea, ajungând să lupte alături de tânărul Thorgal pentru a o salva pe copila Aaricia, de data asta Thorgal e forțat să lupte într-un război între două triburi de indieni din Lumea Nouă pentru a o salva pe Aaricia, viitoare mamă. Există multe alte similitudini între cele două povești, dar nu pot trăda mai multe detalii fără să dezvălui surpriza finală, minuțios pregătită prin întrebările fără răspuns puse de-a lungul poveștii (“de ce tocmai Thorgal?” “ce sens are atacul supranatural asupra drakkarelor, dacă demonul-șarpe-de-mare poate controla vântul și ceața?” “de ce se războiesc cele două triburi?” ș.a.m.d.)
Pentru Corentin Rouge, fan de Thorgal din copilărie, e (surprinzător) prima dată când virează spre fantastic, și se descurcă excelent, adaptându-și stilul în linii vii și expresive. Combinația de desen clasic și colorit numeric funcționează foarte bine (bravo, Walter!) și nu e chiar așa de departe de spectacolul oferit de coperta pictată în ulei (un alt detaliu-omagiu adus lui Rosinski).
Un volum excelent, de neratat pentru fanii lui Thorgal - dar și pentru cei curioși să descopere seria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu