Secretul lui Jim e că reușește de fiecare dată să creeze personaje simpatice, atractive, pe care le îndrăgești și le invidiezi în același timp, trecute prin pasiuni nebunești, devoratoare, care le marchează pentru totdeauna. Genul de amintiri care să-ți încălzească bătrânețea :)
De data asta, Zoe e colega de facultate de care se îndrăgostea toată lumea și care, generoasă, dădea o șansă tuturor, făcându-i să se simtă mai înalți, mai frumoși, mai deștepți și mai siguri pe ei. Zoe e un uragan care schimbă viețile celor trei băieți din drumul ei - cu un sărut la piscină, cu o noapte albă într-un minivan la un concert punk, sau cu o săptămână întreagă într-un cort dintr-un camping hippy. Și apoi le schimbă viețile din nou… îndrăgostindu-se la rândul ei.
Zece ani mai târziu, cei trei băieți deveniți adulți cu sau fără responsabilități primesc telefoane care îi scot din rutină. Așa că se întorc la Londra, într-o aventură de weekend care îi va transforma, din nou, în niște idioți de douăzeci de ani.
Da, Jim recurge din nou la nostalgie și la obsesia iubirii pierdute sau niciodată întâmplate, ca în toate cărțile lui. Proporția de umor e mai mare ca de obicei, dar finalul aruncă totul în aer și (cum e vorba de un diptic), habar n-am dacă volumul următor se va îndrepta sau nu spre un happy end. Oricum, un album frumos, vesel și oleacă trist, dar de o energie contagioasă, indispensabil pentru fanii lui Jim.
p.s. Jim (pe numele lui adevărat Thierry Terasson) e un cameleon care, asemenea lui Jean Giraud, preferă să se ascundă după altă mască în funcție de povestea pe care o desenează. Când semnează povești științifico-fantastice, folosește pseudonimul Téhy (ca pentru excelenta serie "Fée et tendres automates"). Când semnează povești de dragioste (precum comedia bulevardieră "L'érection" sau romanța filozofică "Une nuit à Rome") folosește pseudonimul Jim. În ambele cazuri a produs și cărți bune, și cărți proaste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu