Am citit romanul original al lui Stephen Crane despre Războiul Civil în adolescență și m-a zguduit serios - nu doar prin evoluția lui Fleming dinspre idealist naiv către laș și apoi erou, ci și prin subtila metamorfoză a cărții din roman de război în roman anti-război - și, mai ales, prin stil. Crane e un meșteșugar al cuvintelor care îmi amintește de Hemingway; precoce și prolific, a murit în vara anului 1900, la doar 28 de ani, după ce publicase 5 romane, 5 colecții de povestiri, 2 volume de poezie și nenumărate articole de ziar.
Din punct de vedere narativ, Steve Cuzor îi aduce un omagiu lui Crane și îi simplifică romanul din 1895 pentru publicul modern. Citatele esențiale inserate cu parcimonie completează cu abilitate desenele - liniile impecabile de cerneală taie adânc, iar abordarea lui realistă și ultradetaliată îi cufundă pe cititori în realitatea sordidă a Războiului Civil American - de la noroiul taberelor de antrenament, la noroiul fermelor, la noroiul, exploziile, gloanțele și sângele bătăliilor și, în cele din urmă, la raiul imperfect al pădurii. Soldații lui sunt expresivi și vii și, la fel ca eroul principal, se transformă în mijlocul carnagiului. Tensiunea devine aproape insuportabilă prin modul în care Cuzor segmentează paginile și prin zoom-urile intenționat claustrofobe.
"Tragem în fantome. Nu se vede nimic." "Nu-ți pune întrebări. Încarcă. Tragi." Monologul interior al lui Fleming e atent sincronizat cu ritmul bătăliei, urmărind-o de la tatonări până la apogeu, la fugă și la întoarcerea la natură și la frumusețea ei stranie și senină, care face ca oroarea războiului să fie și mai groaznică.
Va supraviețui oare eroul adolescent?
Citiți și aflați - acest studiu psihologic despre frică, nebunie și curaj, această poveste brutală care devine anti-război prin "simpla" descriere a războiului este o lectură obligatorie pentru oricine e cât de cât interesat de condiția umană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu